ovlit

Mi-ai spus la inceput ca povestea noastra n-are sa fie una cu final fericit. Ai spus ca amandoi apartinem cerului, dar eu sunt soarele si tu furtuna. Ca n-o sa putem exista impreuna mai mult de un moment. Nu te-am crezut. Atunci ma tineai de mana si pielea ta aspra ma gadila si nici nu ma puteam gandi cum ar fi sa nu-ti mai simt caldura in palma. Si capul meu se rezema de umarul tau si-mi spuneai ca parul meu miroase a viata. Nasul meu se odihneau pe fata ta si-ti simteam respiratia greoaie, a fum de tigari si menta. Si lumea mea se odihnea in ochii tai cenusii si se nastea din cuvintele tale ragusite. Toate sentimentele mele se cuibareau i

Marele Circ Roata cea mare are spiţe cu sculpturi albe, cu ochi albaştri şi păr bălai. Muşchii bronzaţi strălucesc sub mâna dresorului. Nu, nu-i o roată făcută de vreun meşter la vreo răscruce, pe-o fântână spre-ai răcori pe călători. Spiţele se învârtesc şi, între ele, două feline mari se aleargă să se sfâşie, un tigru cu blana vârstată cu roşu şi negru învârte roata mare cu stele violete în strigăte căzăceşti de luptă prin

Alb Mi-am făcut inima hamac într-o magnolie înflorită iar suferinţa mea a trecut în vis albă, tăcută, lacomă de mine.

Hotar Mă-nvăluiam în neliniştile mele, în căutările cu şi fără de-nţeles, adieri curajoase spre esenţele din ceilalţi într-o şoptită confluenţă. Hotarul meu este uneori un hohot cristalin alteori doar un plâns. Adesea e un halou în mii de semne dintr-o scriere ce mă alungă mereu spre mâna care a scris-o